English
Born: 12 August 1951 in Giurgiu [Romania]
Deceased: 26 December 2009 in Bucharest
Graduated: Fine Arts Academy “Nicolae Grigorescu” of Bucharest, class of 1978.
Affiliations: Romanian Plastic Artists Union (UAPR) since 1980.
Personal Exhibitions:
1980 » “Hanul cu Tei” Gallery, Bucharest
1981 » “Tribuna” Gallery, Cluj
1982 » “Art House” Gallery, Bucharest
1983 » “Filo” Gallery, Cluj
1984 » “Orizont” Gallery, Bucharest
1987 » “Simeza” Gallery, Bucharest
1991 » Municipality Gallery, Bucharest
1995 » “House of Latin America”, Bucharest
1998 » “Art house” Gallery, Bucharest
2000 » Hotel “Crowne Plaza” Bucharest
2002 » Casino Vernescu, Bucharest
2002 » “Orizont” Gallery, Bucharest
Group exhibitions:
1998 » Bucharest [Romania]
International Exhibitions:
1969 » Myconos [Grecia]
1986 » Viena [Austria]
1988 » Roma [Italia]
1988 » “Eindhoven” [Olanda]
1988 » Paris [France]
1988 » Galeria Municipala “Esch Alzete” [Luxembourg]
1989 » Geldrop [Olanda]
1990 » Mykonos [Greece]
1990 » Eindhoven [Olanda]
1992 » Goldentulip [Olanda]
1996 » Freiburg [Germania]
1999 » Eindhoven [Olanda]
Awards:
“Tribuna” prize for painting in 1981
Română
Data nasterii:12 August 1951, Giurgiu.
Decedat: la 26 decembrie 2009 in Bucuresti
Studii:Absolvent al Academiei de Arta “Nicolae Grigorescu” Bucureşti, promotia 1978.
Afiliatii: Uniunea Artistilor Plastici din România (UAPR) din 1980.
Opera lui Dragos Vitelaru
Albastru…de Viţelaru
“Din punct de vedere stilistic, artistul este un adept al expresionismului abstract, ale cărui principii sunt însă atent şi subtil ajustate pentru a sluji perfect intenţiilor sale, care includ uneori evoluţii spectaculoase la limita suprarealismului, dar şi a figurativului de tip clasic. Lucrările în ulei se pretează mult mai bine la construcţii abstracte, cu o mare forţă de sugestie, dar şi cu un conţinut polisemantic. Amplitudinea tuşelor de culoare poate şi ea varia între limite foarte largi, de la cele „nervoase” tipice gestualismului, la cele rafinate şi abia sesizabile atât de apreciate de miniaturişti. Speculând cu virtuozitate toate aceste oportunităţi tehnice, artistul creează compoziţii proteiforme, pe a căror suprafaţă ochiul lunecă de la un înţeles la altul, pentru că semnele plastice nu sunt rigid definite, ci se află într-o dinamică accelerată, de-a dreptul frenetică în unele cazuri. Un ochi gigantic de animal marin poate fi în acelaşi timp şi un hublou al unei epave de mult înecate sau pânza unui vas surprins de furtună poate fi privită şi ca un nor răzleţ plutind în dreptul unui catarg.
Cu totul altfel stau lucrurile în cazul acuarelei, cel de-al doilea gen preferat de Dragoş Viţelaru. Specificul culorilor de apă, care limitează drastic posibilităţile de intervenţie ulterioară pe suprafaţa deja pictată, l-au obligat să-şi disciplineze atât modul de lucru, cât şi evoluţiile imprevizibile ale propriei fantezii. Costrucţia de tip figurativ s-a impus de la sine ca soluţie optimă. Peisajele în acuarelă se încadrează însă perfect în poetica artistului, a cărei unitate este salvată, pe de o parte, de aceeaşi arie tematică – apa, în multiplele ei manifestări şi interferări cu diverse medii, de la plaje la porturi şi de la asfaltul oraşelor la stâncile submarine – , iar pe de altă parte de cromatica dominată de alb, roşu şi albastru. În legătură cu această ultimă culoare, s-a vorbit în unele comentarii la expoziţiile sale despre aşa-zisul „albastru de Viţelaru”, ceea ce înseamnă deja un mod de identificare mai mult decât onorabil, dacă avem în vedere că în întreaga pictură românească au mai existat doar două precedente de acelaşi fel: „albastrul de Voroneţ” şi „albastrul de Bălaşa” (Sabin). Dar nu numai acest aspect îl face pe Dragoş Viţelaru să fie un pictor important al generaţiei sale şi una dintre certitudinile artei noastre plastice contemporane. La fel de bine şi de motivat putem vorbi despre amprenta lui stilistică, inconfundabilă în ansamblul ei, despre limbajul plastic perfect definit, fără ambiguităţi şi fără elemente de împrumut şi, desigur, despre mesajul artei sale, care constă în elogierea continuă a imaginaţiei ca sursă infailibilă a libertăţii.” Corneliu OSTAHIE
Dragos Vitelaru picteazã zãrile albastre
http://209.85.135.132/search?q=cache:rkYQnYIeNM0J:www.topbusiness.ro/romania/archive/article/Dragos%2BVitelaru%2Bpicteaz%26atilde%253B%2Bz%26atilde%253Brile%2Balbastre.html+vitelaru+dragos&cd=9&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
Un pictor cotropit de frumusetea peisajelor marine este Dragos Vitelaru. Visele sale pe fond albastru ne sunt transmise si nouã, privitorilor, amatorilor de arte viziale, criticilor artistici, trecãtorilor grãbiti sau linistiti din sãlile expozitiilor. Într-o perioadã a anului bântuitã de fulguiri, primele zãpezi, imagini cu viscole si temperaturi scãzute, Dragos Vitelaru reuseste sã ne retinã peste puterile anotimurilor, în ambianta unicã a litoralului cãlduros. Fie în România sau Grecia, atintit asupra vapoarelor sau farurilor care lumineazã pânã departe în bezna noptilor marine, Dragos Vitelaru retine mereu pe pânzele sale un crâmpei din verile trecute. Pline de miresmele algelor si pestilor, de universul meduzelor translucide, tablourile sale sunt mult mai mult ca un simplu obiect decorativ. Ele pãstreazã pentru eternitate atmosfera unicã a porturilor, a tãrmurilor de mare sau ocean unde brizele curãtã totul din aer, iar atmosfera rãmâne clarã precum cristalul.În orasele – porturi, în statiunile de odihnã de pe litoral, lumea este diferitã de cea a oraselor aglomerate de la câmpie. Tensiunile sunt înlocuite de relaxãri, iar zilele viitoare sunt grele de cele mai frumoase promisiuni. Privind printre gene pânzele lui Dragos Vitelaru, gândurile noastre parafrazeazã soptind interogativ : „Unde sunt verile noastre de altã datã ?”A. Bunescu
“ Prin 1981, când expunea la Cluj-Napoca, la Galeria revistei Tribuna, Dragos Vitelaru îi impresiona pe cunoscatorii de arta cu lucrarile lui reprezentând monstri marini de fiecare data pe un fond gri. Fantezia coloristica si compozitionala a autorului era coplesitoare, motiv pentru care lucrarile lui Dragos Vitelaru se bucurau de un real succes printre cumparatori. Încet-încet, culorile au devenit mai vii, peisajul profund, dominat de culoarea albastra, luând locul monstrilor marini, atmosfera este acum mai mediteraneana, poate rodul unor calatorii în Grecia. Ceva din peisajul sufletesc apare mai pregnant, vietatile submarine plasându-se într-un plan mai îndepartat. Dragos Vitelaru s-a nascut la 12 august 1951, a absolvit Academia de Arta „Nicolae Grigorescu” în 1978. A fost prezent aproape în fiecare an, din 1980, în expozitii de grup sau personale, calatorind prin Europa, cu precadere Olanda, Franta, Luxemburg, Grecia, Germania. Despre acest artist adevarat, Paul Ioan spune: Asa cum devii intim cu cerul din spatele hubloului, asa cum încerci sa te confunzi cu marea de pe stânca salbatica a digului parasit, tot astfel botezul cu „albastru de Vitelaru” te face prizonierul unei clipe de încântare. O exozitie Vitelaru este de fiecare data o clipa de încântare.” Sursa http://www.revistamagazin.ro/content/view/770/21/
ATELIER / Albastru de Vitelaru
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/atelier-albastru-de-vitelaru-3860555/
Cristian Alionte 06.02.2009
Cand intri in atelierul pictorului Dragos Vitelaru, situat undeva in zona Eroilor din Bucuresti, la etajul al doilea al unei vile luxoase, te intampina un aer cald si proaspat, de frumusete simpla dar moderna, reflectata mai ales de lumina lucrarilor de pe pereti, in culori vii, printre care palpita albastrul.
“Nu este Albastru de Voronet (din piatra pisata de lapis lazuli), nici de Balasa, este Albastrul de Vitelaru, asa i s-a spus”, ne povesteste autorul lui. Acest albastru al marii si al azurului are ceva unic: e o culoare vie, calda, armonioasa si echilibrata, plina de lumina ce caracterizeaza si firea calda si optimista a creatorului, un artist fascinat de tot ce tine de universul marin, atat ca exterior, cat si ca interior.
“Albastrul e culoarea infinitului. Pentru Picasso, albastrul a marcat tranzitia catre arta abstracta, iar pentru mine tranzitia este… un mod de a fi. Acum urasc anumite asocieri de culori, dar asta fara nici o legatura cu politica. Dimineata, in mijlocul naturii, am ceva de spus despre culori. Pentru mine, pictura este o stare de bucurie. Exista lucruri care nu se pot cumpara cu bani, cum ar fi gloria si eternitatea. Dar, daca ai bani, suporti mai usor amaraciunea…”, ne explica, intr-un moment de maxima sinceritate, Dragos Vitelaru, care (e bine de stiut) vinde o lucrare in acuarela chiar si cu doar 300 de euro.
Acuarelele si uleiurile sale, fie ca prezinta porturi, delte, balti, pesti, pescari, orase, sate, copaci, caini etc., se inscriu intr-un expresionism abstract apropiat de suprarealism, in al carui punct central se afla universul acvatic: “Asa cum v-ati astepta, nu sunt un pescar inrait sau un inotator foarte pasionat, astfel de indeletniciri (cucare, la drept vorbind, mai cocheteaza din cand in cand, n.r.) denota o percepere putin mai superficiala a modului in care cineva, mai ales un artist, se raporteaza la mare si la ce poate oferi aceasta ca sursa de inspiratie… O teorie sustine ca gandim diferit cu partea dreapta si cea stanga a creierului. Dreapta este sediul intuitiei, al sentimentului si creativitatii, stanga se concentreaza pe gandire si logica, daca acestea nu inseamna aproape acelasi lucru. In scoala se punea accentul pe emisfera stanga. Eu, in general, am spirit de contradictie: judec cu inima”, ni se confeseaza plasticianul. Care marturiseste ca, atunci cand este inspirat de un peisaj, schiteaza cateva contururi pe loc, dupa care le gandeste si recreeaza oriunde, mai ales in atelier: “Prefer nord-vestul Frantei (Bretania si Normandia), unde ajung de regula toamna tarziu (anotimpul meu preferat), iar daca raspund chemarii apei, prefer Olanda si Grecia.” Totusi, Marea Neagra ii ofera, timp de doua luni anual, un sejur “de lucru”, conditie absoluta, pe care o respecta toate persoanele din viata sa.
Cat despre acuarela, el afirma: “Imi plac lichidele de orice fel. Poate asa se explica de ce pictez de atata amar de vreme ape si iar ape”, glumeste artistul, originar din Giurgiu si “calit” in tinerete trei ani in Delta, ca profesor de desen. “Cea mai mare bucurie cu care am inceput anul asta este ca fiul meu a pus mana pe creion si pensula, abandonand putin calculatorul”, marturiseste, mandru, tatal. Care, in 1992, cu banii stransi din vanzarea lucrarilor in strainatate, si-a construit o casa la Butimanu, bineinteles, langa balta. Cocioaba pe care a trebuit sa o renoveze din temelii a devenit atat de aratoasa, ca are si piscina… Daca te uiti mai cu atentie la ea, vezi ca peretii sunt pictati cu siluete marine bizare: scafandri, pesti, scoici, meduze, iar pe o usa sta scris cu litere de-o scioapa: The Sindbad Gallery. Asta pentru ca Vitelaru a vrut sa-si creeze un mediu in care sa se simta in largul sau. El si mai ales fantezia lui…
Expozitii Personale:
1980 Galeria “Hanul cu Tei”, Bucureşti
1981 Galeria “Tribuna”, Cluj
1982 Galeria “Caminul Artei”, Bucureşti
1983 Galeria “Filo”, Cluj
1984 Galeria”Orizont”, Bucureşti
1987 Galeria “Simeza”, Bucureşti
1991 Galeria Municipala, Bucureşti
1995 “Casa Americii Latine”, Bucureşti
1998 “Galeria Caminul Artei”, Bucureşti
2000 Hotel “Crowne Plazza”, Bucureşti
2002 Casino Vernescu, Bucureşti
2002 “Galeria Orizont”, Bucureşti
Expozitii Nationale:
1998 » Bucureşti, România
Expozitii Internationale:
1969 » Myconos [Grecia]
1986 » Viena [Austria]
1988 » Roma [Italia]
1988 » “Eindhoven” [Olanda]
1988 » Paris [Franta]
1988 » Galeria Municipala “Esch Alzete” [Luxemburg]
1989 » Geldrop [Olanda]
1990 » Mykonos [Grecia]
1990 » Eindhoven [Olanda]
1992 » Goldentulip [Olanda]
1996 » Freiburg [Germania]
1999 » Eindhoven [Olanda]
Premii:
Laureat al premiului “Tribuna” pentru pictura in 1981.